Are existenta asta umana un dar de a face lucrurile sa nu se vada de iti vine cateodata sa zici: “Cine se ocupa de combinatia asta cu viata? Vreau sa fac reclamatie!”. Oricum la 112 nu o sa te ajute nimeni. Nu ca nu ar putea. Dar e angajat pentru altceva.
99% din ce ti se intampla in jur si din lucrurile cu care iti este intoxicat creierul sunt degeaba. Dar al naibii de inutile. Fara sa iti doresti macar o secunda, de fapt fara sa constientizezi, ajungi sa joci intr-o hora murdara, impiedicata si unde toti participantii se uita unii la altii, in timp ce isi inchipuie moarta si ingropata cornuta vecinului cu care se tin de mana si caruia ii zambesc mai fals decat banii lui Nati Meir. Cu totii sunt ingroziti ca pasii de dans ai celorlati ar putea fi mai buni si o sa vina cineva sa-i ia de ureche si sa-i azvarle la ghena uitarii sociale. Si gandul asta le deseneaza grimase pe peretii sufletului.
Si in dansul asta de diavoli bolnavi apar deontologii. Cei coborati de pe muntele falsei cunoasteri. Si incep sa arunce in cele patru zari cu legi si porunci inventate si pe care, vrand, nevrand, trebuie sa le urmezi de-a fir a par, ca sa nu intri la categoria antisocial si sa nu faci nota discordanta.
Liberul arbitru si gandirea individuala stau zgribulite si ingrozite intr-un ungher ce miroase a mucegai si urina ranceda. In schimb prostia, servilismul, teama existentiala sunt imbuibate la masa bogatilor cu bucate alese.
Si masa de oi isi continua drumul prin molozul social, fericita ca a mai luat 10 lei la salariu, ca si-a luat plasma, ca a mai castigat o sticla de soricioaca cand si-a belit ochii goi sub capac. Isi imbuiba matul cu chimicale si se hlizeste la glume facile. Insa cand e pusa in fata unei alegeri importante da bir cu fugitii, sau ramane impeitrita si cu o privire tampa de vaca ce se intoarce de la pasunat, mai preocupata sa rumege ce a strans in mat decat sa priveasca TIR-ul care vine cu 100 la ora in localitate si o sa o trimita la abator mai repede decat se teleportau baietii aia in Star Trek.
Sunetm indopati cu informatii nefolositoare mai rau decat puii de la avicola. Ni se sterge rand pe rand fiecare circumvolutiune cu un burete inmuiat intr-o performanta solutie de indobitocire.
E bine ca macar unii sunt hotarati sa nu uite de frumusetea lucrurilor simple, ca sunt capabili sa priveasca in stanga si in dreapta, sa se bucure de fiecare molecula de aer, sa rada sincer, sa nu mai marseze la jocul murdar al conducerii, sa isi asume riscul de a merge pe contrasens, pe o autostrada plina de gabori morali, sociali si adversari ai gandirii individului.
Dar oare cati reprezentanti mai are specia asta pe cale de disparitie? Mai are vreo sansa?
Continuarea intr-un episod urmator………………..
Mai jos o sa va ofer un citat de la sustinatorul basescian model. Nu am dispozitia necesara sa comentez inteligent ce ineptii a scris omuletul si nici sa fac analiza pe textul de 2 bani al personajului. Iata creatia:
“Stimate domnule PRESEDINTE Aveti absolut si neconditionat tot sprijinul meu. Imi doresc o ROMANIE exact asa cum o DORITI SI Dvs. PACAT ca o parte din cetatenii acestei tari sunt rai intentionati si ma intreb mereu oare cat va mai suferi Romania din cauza acestor poiticieni (a se intelege de la PSD si PNL) care au atata venin. ESTE TIMPUL, domnule PRESEDINTE sa iesiti la ~ATAC~, este timpul sa incepeti sa spuneti si mai mult decat stiti. LUMEA ASTA DORESTE. Va doresc in primul rand MULTA SANATATE, APOI PUTERE DE MUNCA si PACAT CA VA DAU DOAR UN SINGUR VOT. DAR ACESTA ESTE DIN SUFLET si daca as putea face mai mult pt. DVS sa stiti ca nu as ezita nici o clipa.” prof. MACARIE IOAN
Pentru domnu` Macarie, poate se mai calmeaza si pentru toata lumea in general, iata o piesa care descrie cel mai bine cele exprimate mai sus:
O alta descoperire. O piesa perfecta pentru o dimineata cand lenea se prelinge pe cearceaf. Proferabil o dimineata de weekend. Dar poate fi oricare alta. Trebuie doar sa iti doresti.
Intr-un moment de functionalitate neuronala maxima, ce i-a permis sa articuleze semicoerent cateva sunete, cacofonia mondenului romanesc, MoniCACOlumbeanu, a scapat gugustiucul cu tot cu pene din gura sloboda pe care o are de la o vreme incoace, de cand s-a relansat cu un nou serial de larga perspiratie. Iata declaratia:
„Şi eu am fost decor la început, toţi am fost pe post de mobilă, cândva”, recunoaşte Moni, într-o discuţie cu
designerul Cătălin Botezatu.
Femeie, daca pot sa iti spun asa, traiesti intr-o lume imaginara, nu toata lumea s-a nascut cu “abilitati” de cuier . Daca tu esti inconjurata de fiinte fara scaun la cap si care isi folosesc bostanul pe post de colac de salvare pentru ca-i plin de aere, nu inseamna ca asta e normalitatea. Imi pare rau ca ti-am stricat fanteziile. Adevarul e crud. Si ce o sa faci acum? Ai sa te sinucizi pentru ca ai aflat ca erau si alte cai decat sa escaladezi catargul si sa stai pe post de noptiera??? Nu cred.. Ar fi pacat.
Si inca ceva. Daca iti scartaie balamalele si n-are cine sa ti le unga, pentru ca Iri nu mai are ulei in pompita, poti oricand sa-ti aduci aminte de lectiile de educatie tehnologica, cand le faceai colegilor traforajul, fiind o adevarata prietena.
Pentru toate doamnele si domnisoarele cu dedicatie, sa va sara sclipiciu de pe bluza Dolce & Babana. Intors din turneul din spatele Caminulul Coltoral, unde a cules folclor pe cale orala pentru a pastra traditia popolara:
El Mariachi Capital de la Furnal, expresia vie a zicerii “la dracu maica, piei satana!!!”, detinatorul de LCD cu autograful lu Gutz@ pe eticheta de pret, pe care o pastreaza pentru impresionarea masculilor concurenti si pentru inlesnirea imperecherii cu femelele in perioada de rut, baiatul problema al sanatoriilor si ospiciilor, cel care a dat injosire maxima si sindromului Down, lumina din fundul haznalei:
Au comentat la Buhai