Ies de la metrou. Pe dreapta, ma asteapta primitor cortul Baselului. Il ocolesc cu dibacie. Si cortul si pe raspandacul fluturaritor. Scap. N-am acumulat maculatura si nici nu trebuie sa imi consum energia sa caut un cos de gunoi.
Aud din spate o voce grava, dar cu un accent sugubat la mijloc:
“- Aveti pixe ???”
Urmeaza raspunsul, din partea unei voci de mahalagioaica sictirita, racnind din fundul cortului unde isi odihnea posteriorul ce depasise de mult capacitatea scaunului:
“-N-avem. Nu mai avem materiale.”
Reactie si totodata mesaj transmis unui partener aflat mai in fata:
“- A, nasol, … nu mai are baaa. Poate mai aduce.”
In secunda doi, vocea se materializeaza si trece pe langa mine o huiduma, cu niste pantaloni de trening ridicati pana in gat sa i se vada sosetele cu ursuleti, cu adidasii plini de noroi si cu o privire ce denota, fara nici un dubiu, un retardatism sever.
Ce cauta liber pe strada habar nu am.
Un lucru ma bucura dupa aceasta intamplare. Am inteles care este targetul uman, vizat de campania electorala cu iz de Romania. Bravo dragilor. Iar m-ati lasat pe afara.
Tot aud si citesc discutii, in ultima perioada, despre pomeni electorale. Uite ca trece campania si raman cu matul gol fara sa pot sa spun ca m-am ales si eu cu ceva de pe urma ei. Unde sunt gramezile alea de carne expirata sau carnatii aia plini de colesterol? De ce nu imi trec si mie pragul? Cumva serviciile sunt atat de inteligente incat m-au incadrat in lista cu oameni obezi carora nu le dau nimic de mancare?
-Hai mai baieti, un dumicat, sa imi ramana si mie o urma pe esofag, dupa trecerea alaiului cu bunataturi !!! Sau astia nu vin la usa?? Sincer, nu sunt un initiat in aceasta arta a pomanagelii, nu cunosc actiunile necesare pentru a te bucura de atentia luptatorilor de pe scena gastropolitica.
Dar avand in vedere ultimele evenimente, poate ca e mai bine asa. Nu as vrea sa patesc ca domnul, care, exercitand se pare functia de cobai electoral, s-a inecat cu halca de mic proaspat vopsit in culori politice. E pe bune treaba. Probabil s-au gandit slugile sa impuste doi iepuri deodata si au folosit noi arome chimice, sa vada reactia maselor. Si in caz de reactie cadaverica, sa dea vina pe surescitarea votantului, care nu si-a mai putut tine in frau pulsul, de emotie ca va schimba prin votul sau soarta tarisoarei si a crapat timpuriu. Dar banuiesc ca o sa voteze. Daca a mancat micul, trebuie sa voteze, indiferent de temperatura corpului. Ca doar s-a inscris in revolutie. Voluntar sau nu.
Trecand de la faza cu mancarea si sperand ca nu o sa fac ulcer daca mai aud multe persoane laudandu-se cat s-au ghiftuit la pomana porcului(unul dintre ei), constat, ca si din alte puncte de vedere, campania e saraca in zona mea de actiune. Nu m-a violentat nimeni cu vreun aparat electrocasnic, nu s-a oferit nimeni sa-mi care bagajele, nu mi-a dat nimeni numarul de telefon, cu tot cu aparat , rugandu-ma sa-l sun si sa ma destainui in noapte, ca in alte campanii. E liniste la mine in cartier si pe toata poteca de la munca pana acasa, si cam oriunde merg eu. Incep sa cred ca m-am transformat intr-un personaj din familia Adams din punct de vedere electoral. Am un nor deasupra si se sperie toti raspandacii de mine.
Asa ca , tot ce am sperat, case, palate, frigidere, brad de Craciun, pitici de gradina, porci cu mar in gura sunt doar simple iluzii. Nici campania nu ma vrea. Ma simt marginalizat
Animalul cu tendinte sferiode, si anume io, se deplasa in una din zilele trecute, dinspre munca, spre Cavoul, pardon, Metroul Bucuresti. In vreme ce imi tarsaiam adidasii latiti de vreme prin taramul de poveste, numit Berceni, o fiinta gingasa, slugarita de zmeii electorali si probabil platita sub limita decentei, imi ofera un pliant pe care era imprimat dovleacul zambaret al unuia dintre pretendentii la mana muribundei Romania.
Ma uit si reactionez ca o octogenara membra a galeriei ultrasilor religiosi.
- Nu cu satana !!!
Sarmana fiinta ramane perplexa. I se bulbuca ochii si scoate doar un “aaaa” gutural prelungit, asemenea unui moderator de radio fara idee despre ce urmeaza sa spuna. Trag concluzia ca pot fi foarte convingator cateodata. Pentru ca, desi era vorba probabil de al miilea pliant pe care il dadea, si ar fi trebuit sa stie ce are in mana (chiar daca era minciuna), domnisoara analizeaza cu atentie icoana sfantului salvator al natiunii. Si imi replica:
- Dar nu e cu satana!!
Raspund:
- Sa mori tu!!?? (urat raspuns, dar am crescut in carter si am jucat gropita pe surprize)
Tace. Renunta. Io merg mai departe. Si apoi ma gandesc. Vai, dar vai, pentru o secunda am facut-o sa creada ca era in slujba lui Belzebut. Probabil ca si-a facut zeci de ganduri negre. S-o fi gandit ca fara sa vrea a cazut in pacat si acum o sa o bata mami, sau o sa ramana infertila, sau si mai si, o sa i se usuce busuiocul in glastra si o sa i se stinga candela. Ce nemernic am fost. Am sa merg in targ in Vitan sa-mi iau un bici chinezesc si sa ma autoflagelez.
Dar oare chiar nu era in slujba raului???
Daca nu te simti bine in blana ta, daca esti o persoana strangatoare, daca mirosul de rumegus ti-a starnit mereu poftele excretionale, daca vrei sa muncesti de acasa, daca te multumesti cu hrana si cu mangaieri pe burtica, atunci ti-ai gasit locul.
Prin intermediul programului prima cusca iti poti achiztiona cuibusorul de nebunii ideal.
Intrat in sevraj dupa privarea de branza cu mucegai nobil, dupa un french kiss esuat si inspirat de ditamai paratraznetul realizat de un nene pe nume Eiffel, un arhitect francez a creat cusca pentru hamsteri dedicata oamenilor. Suna ciudat?? Nu intra in fibrilatii. Scoate rozatoarea din tine si razatoarea din debara si pregateste-te.
Cado!!! Doar pentru primii 69,2 doritori de senzatii noi si care s-au plictisit de cutiile de chibrit de trista amintire, in pret sunt incluse:
1. Roata de alergare cu dinam, prin care puteti sa alimentati 3 instalatii de pom de iarna cu ocazia sarbatorilor.
2. Cereale integrale, gata sa creeze o adevarata avalansa la nivelul colonului intoxicat cu shaorma.
3. O galeata cu mesaj electoral, plina cu apa de ploaie din precipitatiile de la Copsa Mica. Contine plumb, ideal pentru cei cu o greutate scazuta si care nu vor sa fie luati prin surpindere de viscol.
4. Rumegus, numit popular talas. In care va puteti ascunde, in caz ca va apuca rusinea dupa o partida de love in stilul Speedy Gonzales.
Si super oferta. Incredibil. Cartea “Viata rozatorului urban”, o scriere plina de intelepciune, care va invata cum sa va gudurati pe langa oricine va arunca un pumn de arpacas si o sarmaluta trecuta pe la craniul moastelor, pentru o aroma desavarsita.
Nu mai asteptati, furati buletinul si actul de casa al bunicii si luati bani de la camatari, la o dobanda plina de surpize. Doar un deget penalizare pentru ficare zi de intarziere. Avantaj pentru cei cu polidactilie.
Pe parcursul aruncarilor de ochi pe diverse bloguri, dar si in discutii cu amici, dusmani, persoane necunoscute, omuleti verzi cu domiciliul din buletin pe Marte si altii, mi s-a aruncat in ultima perioada in fata replica “Shaorma nu e buna, shaorma e toxica, shaorma face si tot ea desface, bla bla shit shit”.
Mai draga, ca tot e campanie electorala si vreau sa ne amintim de vremurile de odinioara, ce aveti voi cu aceasta creatie divina?? Si cand spun “divina”, nu ma refer la varianta moldoveneasca a expresiei “de vina”. Cum simt ca i se face nedreptate acestui preparat de profunda inspiratie, am sa vin cu o serie de argumente care sa combata initiativele de slaba adancime intelectuala, care arunca noroi peste lipia facatoare de minuni la nivel gastrointestinal.
In primul rand, v-ati fundamentat pledoaria gresit de la bun inceput. Nu se accepta expresia “saorma nu e buna”. In cel mai rau caz, desi neadevarat, ati fi putut spune: “saorma nu e bune”, si asta pentru ca una nu e de ajuns niciodata. Apoi nu inteleg cum o natie porcina, adica mare consumatoare de celulita provenita de la animalul cotetar si care se imbuiba caloric cu preparate realizate din si in mate de grohaitor, poate condamna ceva care contine carnuri de mult mai fina inspiratie si de mai mult bun gust. Faptul ca doamnele si domnisoarele se simt in subconstient umilite de ideea de a baga botul la saorma atot prelingatoare pe haine, iar mi se pare o demonstratie de slabiciune si prefacatorie. Stiti ca va place si va stimuleaza hormonul fericirii mai mult decat o plimbare in mall!! Dar nu vreti sa recunosteti!!! Daca va intrebati cum se mananca, in timp ce va uitati cu o privire tampa la gibonul de langa, ce se infupta hulpav din shaorma mega-terga-uriasa pe care a achizitionat-o, e simplu, la fel ca el. Bagi botul si mursici fericita, in timp ce simti cum un zambet izvorat din adancimea spiritului ti se creioneaza pe fata si lasa sa se scurga pe la coltul gurii sosul datator de viata. Nu te stergi cu servetelul. Ala e doar un accesoriu inutil pe care ti l-a dat baiatul de la tejghea doar datorita conventiilor sociale invechite. Realizezi o miscare rapida de aplecare, ceva asemanator cu pozitia capra, si lasi substanta sa se scurga pe asfaltul ce rage insetat dupa fiecare picatura. Dupa care, prin sorbire sau folosirea limbii in stilul stergator de parbriz, recuperezi ce a mai ramas in jurul orificiului bucal. Daca te afli in casa, covorul persan va ajunge in al noalea cer si va capata puteri mai ceva ca ala al lui Aladin.
O alta replica, ce denota lipsa de informare, este ca shaorma are E-uri. Va garantez ca nu are, daca ar fi avut s-ar fi scris cu “sheorma”. Intr-adevar, in cazul localurilor unde gasiti scris cat toate zilele “scawerma” sau alte drivate, se poate suspecta acest lucru. Dar cine mananca de acolo?
La partea cu usturoiul, nu accept nimic impotriva. Traditia populara face bine sa ne invete ca aceasta planta, care pe drept cuvant poate fi numita “spaima pastei de dinti”, omoara orice bacterie, de la micul stafilococus abureus pana la Robert Pattison, idolul femeilor. Ala de face pe vampirul in nush ce film, cu care mi-a fost impuiat capul de catre o serie de colege isterice. In plus, continutul de candina creste stima si respectul de sine si creeaza o aura protectoare care va indeparta toti dusmanii si va va ajuta sa va gasiti mai usor loc in autobuz sau metrou.
Si inca ceva. Shaorma nu ingrasa. Dar lenea, statul ca trantorul cu posteriosul latit pe scaunul directorial din piele ecologica, hibernarea excesiva si consumul produsului mai devreme amintit fara ca acesta sa fie urmat de o partida de amor salbatic cu tot cu french kiss, pot crea probleme de tonaj pe osie. Si vai daca va opreste ARR-u pe autostrada si va pune pe cantarul de tiruri… Ce crima, ce pacat.
In ciuda eforturilor mele, garantez ca vor exista contestatari ai shaormei in continuare. Nu pot decat sa le urez ulcere perene si viata plina de pofte nesatisfacute. Sa va curga bala, mai ceva ca Dunarea la Portile de Fier!!!
Fara el lumea ar fi mai trista. Reprezinta solutia viabila in noianul de promisiuni desarte. Ce-ti promite aia iti da. Va avea grija sa iti satisfaca toate doleantele. Pune stampila, ca sa nu te-apuce sila. Din decembrie pe tarabe, tomberoane, bodegi si oriunde se intalnesc oamenii cu adevarat speciali.
Vineri seara. Nu fac nimic deosebit. M-am trezit mult prea tarziu, dupa ce am dormit ca un urs dupa-amiaza. Nu are rost sa ma deplasez in nici o directie, cel putin asa simt. Am jucat putin Civilization IV. Mi-a dat-o calculatorul de mi-a pierit cheful de viata. M-a injosit oribil. Am intrat pe mess. Vorbesc cu o tipa despre ce discutii ai putea purta la un salon de masaj erotic si cu un prieten, despre cum vremea cetoasa il impiedica pe gnomul ala nemernic cu scuter, sa imi aduc pizza in timp util, ca sa imi inec amarul in calorii. Constat ca in casa e cald. Un pic prea cald. O musca afurisita tot incearca sa imi linga parul de pe mana si eu o gonesc isteric. La un moment dat, o zaresc cum isi odihneste perechile de picioare la un metru in fata mea, pe birou. Plin de ciuda, ca mi-a rasucit cutitul in rana, ca si cum n-ar fi fost de ajuns ca mi-am luat-o pe coaja la CIV, hotarasc sa o sacrific pe altarul dreptatii. Prietenul imi zice sa-i dau cu flit. Apropo, deoarece musca era semiamortita, am avut timp sa comunic pe mess si sa cer idei despre cum sa o distrug. Renunt la chestia cu flitul, mi se pare un stereotip. Caut ceva originalitate. Gasesc rigla cu sablon a lu` fratemiu. Adica o rigla mai lata si cu sablon pentru cifre si litere. Hotarasc sa o lovesc pe lat, nu pe cant. Constiinta, incercand sa se scuze in fata atrocitatii, imi spune ca poate vietatea scapa printr-o gaura a sablonului. Si ma gandesc ce tare ar fi sa se intample asa. Cat as mai rade de mine ca am fost un dobitoc si musca m-a fentat. Si cu aceste seninataturi in cap lovesc. Dar bazaitoarea nu nimereste nici o gaura din sablon. Si se aplatizeaza pe birou. Si acum zace stropsita, pentru ca mi-e lene sa o iau de acolo. Campul de lupta si-a primit jertfa. Viata e nedreapta. Morala: nu avem.
Au comentat la Buhai