Titlul nu are nici cea mai mica urma de logica, denotand ditamai lobotomia facuta
de un veterinar de vaci gestante.
Dar alu boala sa fiu eu, daca pricep ce e in mintea unicului neuron lasat liber
in haul din capul celor care au slobozit pe ecrane creatiile astea doua, pe care
vi le ofer spre profunda oripilare:
(ma refer strict la partea vizuala)
Dupa vizionare am o intrebare:
E gay sa faci motocross?? Altceva e gay in videoclip?? E cumva un videoclip de la o manea odioasa cu fundalul sonor
schimbat?? E cumva un videoclip interzis celor peste 3 ani?? WTF mate?? Gayii se casatoresc cu femei??
N-am nimic cu gayii..dar nu cand apar in, si eventual concep asemenea videoclipuri.
Andreea esti buna..la dans. Doar vitica lu bunica cand venea de la pasune mai punea in scena o asemenea coregrafie.
Dar scumpete, mai usor ca te farami de la atata zbantuiala. Sa nu-ti sara caroseria, ca nu iti mai compune Keo muzici
din astea elaborate si nu te mai scoate nimeni din conul de umbra in care spargeai seminte linistita. Oricum..ai ramas in
sufletul pedofililor pe vecie. Si acum cand se intalnesc la club se inchina la pozele tale din perioada Andre.
Ies de la metrou. Pe dreapta, ma asteapta primitor cortul Baselului. Il ocolesc cu dibacie. Si cortul si pe raspandacul fluturaritor. Scap. N-am acumulat maculatura si nici nu trebuie sa imi consum energia sa caut un cos de gunoi.
Aud din spate o voce grava, dar cu un accent sugubat la mijloc:
“- Aveti pixe ???”
Urmeaza raspunsul, din partea unei voci de mahalagioaica sictirita, racnind din fundul cortului unde isi odihnea posteriorul ce depasise de mult capacitatea scaunului:
“-N-avem. Nu mai avem materiale.”
Reactie si totodata mesaj transmis unui partener aflat mai in fata:
“- A, nasol, … nu mai are baaa. Poate mai aduce.”
In secunda doi, vocea se materializeaza si trece pe langa mine o huiduma, cu niste pantaloni de trening ridicati pana in gat sa i se vada sosetele cu ursuleti, cu adidasii plini de noroi si cu o privire ce denota, fara nici un dubiu, un retardatism sever.
Ce cauta liber pe strada habar nu am.
Un lucru ma bucura dupa aceasta intamplare. Am inteles care este targetul uman, vizat de campania electorala cu iz de Romania. Bravo dragilor. Iar m-ati lasat pe afara.
Tot aud si citesc discutii, in ultima perioada, despre pomeni electorale. Uite ca trece campania si raman cu matul gol fara sa pot sa spun ca m-am ales si eu cu ceva de pe urma ei. Unde sunt gramezile alea de carne expirata sau carnatii aia plini de colesterol? De ce nu imi trec si mie pragul? Cumva serviciile sunt atat de inteligente incat m-au incadrat in lista cu oameni obezi carora nu le dau nimic de mancare?
-Hai mai baieti, un dumicat, sa imi ramana si mie o urma pe esofag, dupa trecerea alaiului cu bunataturi !!! Sau astia nu vin la usa?? Sincer, nu sunt un initiat in aceasta arta a pomanagelii, nu cunosc actiunile necesare pentru a te bucura de atentia luptatorilor de pe scena gastropolitica.
Dar avand in vedere ultimele evenimente, poate ca e mai bine asa. Nu as vrea sa patesc ca domnul, care, exercitand se pare functia de cobai electoral, s-a inecat cu halca de mic proaspat vopsit in culori politice. E pe bune treaba. Probabil s-au gandit slugile sa impuste doi iepuri deodata si au folosit noi arome chimice, sa vada reactia maselor. Si in caz de reactie cadaverica, sa dea vina pe surescitarea votantului, care nu si-a mai putut tine in frau pulsul, de emotie ca va schimba prin votul sau soarta tarisoarei si a crapat timpuriu. Dar banuiesc ca o sa voteze. Daca a mancat micul, trebuie sa voteze, indiferent de temperatura corpului. Ca doar s-a inscris in revolutie. Voluntar sau nu.
Trecand de la faza cu mancarea si sperand ca nu o sa fac ulcer daca mai aud multe persoane laudandu-se cat s-au ghiftuit la pomana porcului(unul dintre ei), constat, ca si din alte puncte de vedere, campania e saraca in zona mea de actiune. Nu m-a violentat nimeni cu vreun aparat electrocasnic, nu s-a oferit nimeni sa-mi care bagajele, nu mi-a dat nimeni numarul de telefon, cu tot cu aparat , rugandu-ma sa-l sun si sa ma destainui in noapte, ca in alte campanii. E liniste la mine in cartier si pe toata poteca de la munca pana acasa, si cam oriunde merg eu. Incep sa cred ca m-am transformat intr-un personaj din familia Adams din punct de vedere electoral. Am un nor deasupra si se sperie toti raspandacii de mine.
Asa ca , tot ce am sperat, case, palate, frigidere, brad de Craciun, pitici de gradina, porci cu mar in gura sunt doar simple iluzii. Nici campania nu ma vrea. Ma simt marginalizat
Animalul cu tendinte sferiode, si anume io, se deplasa in una din zilele trecute, dinspre munca, spre Cavoul, pardon, Metroul Bucuresti. In vreme ce imi tarsaiam adidasii latiti de vreme prin taramul de poveste, numit Berceni, o fiinta gingasa, slugarita de zmeii electorali si probabil platita sub limita decentei, imi ofera un pliant pe care era imprimat dovleacul zambaret al unuia dintre pretendentii la mana muribundei Romania.
Ma uit si reactionez ca o octogenara membra a galeriei ultrasilor religiosi.
- Nu cu satana !!!
Sarmana fiinta ramane perplexa. I se bulbuca ochii si scoate doar un “aaaa” gutural prelungit, asemenea unui moderator de radio fara idee despre ce urmeaza sa spuna. Trag concluzia ca pot fi foarte convingator cateodata. Pentru ca, desi era vorba probabil de al miilea pliant pe care il dadea, si ar fi trebuit sa stie ce are in mana (chiar daca era minciuna), domnisoara analizeaza cu atentie icoana sfantului salvator al natiunii. Si imi replica:
- Dar nu e cu satana!!
Raspund:
- Sa mori tu!!?? (urat raspuns, dar am crescut in carter si am jucat gropita pe surprize)
Tace. Renunta. Io merg mai departe. Si apoi ma gandesc. Vai, dar vai, pentru o secunda am facut-o sa creada ca era in slujba lui Belzebut. Probabil ca si-a facut zeci de ganduri negre. S-o fi gandit ca fara sa vrea a cazut in pacat si acum o sa o bata mami, sau o sa ramana infertila, sau si mai si, o sa i se usuce busuiocul in glastra si o sa i se stinga candela. Ce nemernic am fost. Am sa merg in targ in Vitan sa-mi iau un bici chinezesc si sa ma autoflagelez.
Dar oare chiar nu era in slujba raului???
Daca nu te simti bine in blana ta, daca esti o persoana strangatoare, daca mirosul de rumegus ti-a starnit mereu poftele excretionale, daca vrei sa muncesti de acasa, daca te multumesti cu hrana si cu mangaieri pe burtica, atunci ti-ai gasit locul.
Prin intermediul programului prima cusca iti poti achiztiona cuibusorul de nebunii ideal.
Intrat in sevraj dupa privarea de branza cu mucegai nobil, dupa un french kiss esuat si inspirat de ditamai paratraznetul realizat de un nene pe nume Eiffel, un arhitect francez a creat cusca pentru hamsteri dedicata oamenilor. Suna ciudat?? Nu intra in fibrilatii. Scoate rozatoarea din tine si razatoarea din debara si pregateste-te.
Cado!!! Doar pentru primii 69,2 doritori de senzatii noi si care s-au plictisit de cutiile de chibrit de trista amintire, in pret sunt incluse:
1. Roata de alergare cu dinam, prin care puteti sa alimentati 3 instalatii de pom de iarna cu ocazia sarbatorilor.
2. Cereale integrale, gata sa creeze o adevarata avalansa la nivelul colonului intoxicat cu shaorma.
3. O galeata cu mesaj electoral, plina cu apa de ploaie din precipitatiile de la Copsa Mica. Contine plumb, ideal pentru cei cu o greutate scazuta si care nu vor sa fie luati prin surpindere de viscol.
4. Rumegus, numit popular talas. In care va puteti ascunde, in caz ca va apuca rusinea dupa o partida de love in stilul Speedy Gonzales.
Si super oferta. Incredibil. Cartea “Viata rozatorului urban”, o scriere plina de intelepciune, care va invata cum sa va gudurati pe langa oricine va arunca un pumn de arpacas si o sarmaluta trecuta pe la craniul moastelor, pentru o aroma desavarsita.
Nu mai asteptati, furati buletinul si actul de casa al bunicii si luati bani de la camatari, la o dobanda plina de surpize. Doar un deget penalizare pentru ficare zi de intarziere. Avantaj pentru cei cu polidactilie.
Are existenta asta umana un dar de a face lucrurile sa nu se vada de iti vine cateodata sa zici: “Cine se ocupa de combinatia asta cu viata? Vreau sa fac reclamatie!”. Oricum la 112 nu o sa te ajute nimeni. Nu ca nu ar putea. Dar e angajat pentru altceva.
99% din ce ti se intampla in jur si din lucrurile cu care iti este intoxicat creierul sunt degeaba. Dar al naibii de inutile. Fara sa iti doresti macar o secunda, de fapt fara sa constientizezi, ajungi sa joci intr-o hora murdara, impiedicata si unde toti participantii se uita unii la altii, in timp ce isi inchipuie moarta si ingropata cornuta vecinului cu care se tin de mana si caruia ii zambesc mai fals decat banii lui Nati Meir. Cu totii sunt ingroziti ca pasii de dans ai celorlati ar putea fi mai buni si o sa vina cineva sa-i ia de ureche si sa-i azvarle la ghena uitarii sociale. Si gandul asta le deseneaza grimase pe peretii sufletului.
Si in dansul asta de diavoli bolnavi apar deontologii. Cei coborati de pe muntele falsei cunoasteri. Si incep sa arunce in cele patru zari cu legi si porunci inventate si pe care, vrand, nevrand, trebuie sa le urmezi de-a fir a par, ca sa nu intri la categoria antisocial si sa nu faci nota discordanta.
Liberul arbitru si gandirea individuala stau zgribulite si ingrozite intr-un ungher ce miroase a mucegai si urina ranceda. In schimb prostia, servilismul, teama existentiala sunt imbuibate la masa bogatilor cu bucate alese.
Si masa de oi isi continua drumul prin molozul social, fericita ca a mai luat 10 lei la salariu, ca si-a luat plasma, ca a mai castigat o sticla de soricioaca cand si-a belit ochii goi sub capac. Isi imbuiba matul cu chimicale si se hlizeste la glume facile. Insa cand e pusa in fata unei alegeri importante da bir cu fugitii, sau ramane impeitrita si cu o privire tampa de vaca ce se intoarce de la pasunat, mai preocupata sa rumege ce a strans in mat decat sa priveasca TIR-ul care vine cu 100 la ora in localitate si o sa o trimita la abator mai repede decat se teleportau baietii aia in Star Trek.
Sunetm indopati cu informatii nefolositoare mai rau decat puii de la avicola. Ni se sterge rand pe rand fiecare circumvolutiune cu un burete inmuiat intr-o performanta solutie de indobitocire.
E bine ca macar unii sunt hotarati sa nu uite de frumusetea lucrurilor simple, ca sunt capabili sa priveasca in stanga si in dreapta, sa se bucure de fiecare molecula de aer, sa rada sincer, sa nu mai marseze la jocul murdar al conducerii, sa isi asume riscul de a merge pe contrasens, pe o autostrada plina de gabori morali, sociali si adversari ai gandirii individului.
Dar oare cati reprezentanti mai are specia asta pe cale de disparitie? Mai are vreo sansa?
Continuarea intr-un episod urmator………………..
Mai jos o sa va ofer un citat de la sustinatorul basescian model. Nu am dispozitia necesara sa comentez inteligent ce ineptii a scris omuletul si nici sa fac analiza pe textul de 2 bani al personajului. Iata creatia:
“Stimate domnule PRESEDINTE Aveti absolut si neconditionat tot sprijinul meu. Imi doresc o ROMANIE exact asa cum o DORITI SI Dvs. PACAT ca o parte din cetatenii acestei tari sunt rai intentionati si ma intreb mereu oare cat va mai suferi Romania din cauza acestor poiticieni (a se intelege de la PSD si PNL) care au atata venin. ESTE TIMPUL, domnule PRESEDINTE sa iesiti la ~ATAC~, este timpul sa incepeti sa spuneti si mai mult decat stiti. LUMEA ASTA DORESTE. Va doresc in primul rand MULTA SANATATE, APOI PUTERE DE MUNCA si PACAT CA VA DAU DOAR UN SINGUR VOT. DAR ACESTA ESTE DIN SUFLET si daca as putea face mai mult pt. DVS sa stiti ca nu as ezita nici o clipa.” prof. MACARIE IOAN
Pentru domnu` Macarie, poate se mai calmeaza si pentru toata lumea in general, iata o piesa care descrie cel mai bine cele exprimate mai sus:
Au comentat la Buhai