Ies de la metrou. Pe dreapta, ma asteapta primitor cortul Baselului. Il ocolesc cu dibacie. Si cortul si pe raspandacul fluturaritor. Scap. N-am acumulat maculatura si nici nu trebuie sa imi consum energia sa caut un cos de gunoi.
Aud din spate o voce grava, dar cu un accent sugubat la mijloc:
“- Aveti pixe ???”
Urmeaza raspunsul, din partea unei voci de mahalagioaica sictirita, racnind din fundul cortului unde isi odihnea posteriorul ce depasise de mult capacitatea scaunului:
“-N-avem. Nu mai avem materiale.”
Reactie si totodata mesaj transmis unui partener aflat mai in fata:
“- A, nasol, … nu mai are baaa. Poate mai aduce.”
In secunda doi, vocea se materializeaza si trece pe langa mine o huiduma, cu niste pantaloni de trening ridicati pana in gat sa i se vada sosetele cu ursuleti, cu adidasii plini de noroi si cu o privire ce denota, fara nici un dubiu, un retardatism sever.
Ce cauta liber pe strada habar nu am.
Un lucru ma bucura dupa aceasta intamplare. Am inteles care este targetul uman, vizat de campania electorala cu iz de Romania. Bravo dragilor. Iar m-ati lasat pe afara.
written by Buhaiul
\\ tags: Basel, campanie, cort, fluturasi, pe afara, pixe, retardat
Tot aud si citesc discutii, in ultima perioada, despre pomeni electorale. Uite ca trece campania si raman cu matul gol fara sa pot sa spun ca m-am ales si eu cu ceva de pe urma ei. Unde sunt gramezile alea de carne expirata sau carnatii aia plini de colesterol? De ce nu imi trec si mie pragul? Cumva serviciile sunt atat de inteligente incat m-au incadrat in lista cu oameni obezi carora nu le dau nimic de mancare?
-Hai mai baieti, un dumicat, sa imi ramana si mie o urma pe esofag, dupa trecerea alaiului cu bunataturi !!! Sau astia nu vin la usa?? Sincer, nu sunt un initiat in aceasta arta a pomanagelii, nu cunosc actiunile necesare pentru a te bucura de atentia luptatorilor de pe scena gastropolitica.
Dar avand in vedere ultimele evenimente, poate ca e mai bine asa. Nu as vrea sa patesc ca domnul, care, exercitand se pare functia de cobai electoral, s-a inecat cu halca de mic proaspat vopsit in culori politice. E pe bune treaba. Probabil s-au gandit slugile sa impuste doi iepuri deodata si au folosit noi arome chimice, sa vada reactia maselor. Si in caz de reactie cadaverica, sa dea vina pe surescitarea votantului, care nu si-a mai putut tine in frau pulsul, de emotie ca va schimba prin votul sau soarta tarisoarei si a crapat timpuriu. Dar banuiesc ca o sa voteze. Daca a mancat micul, trebuie sa voteze, indiferent de temperatura corpului. Ca doar s-a inscris in revolutie. Voluntar sau nu.
Trecand de la faza cu mancarea si sperand ca nu o sa fac ulcer daca mai aud multe persoane laudandu-se cat s-au ghiftuit la pomana porcului(unul dintre ei), constat, ca si din alte puncte de vedere, campania e saraca in zona mea de actiune. Nu m-a violentat nimeni cu vreun aparat electrocasnic, nu s-a oferit nimeni sa-mi care bagajele, nu mi-a dat nimeni numarul de telefon, cu tot cu aparat , rugandu-ma sa-l sun si sa ma destainui in noapte, ca in alte campanii. E liniste la mine in cartier si pe toata poteca de la munca pana acasa, si cam oriunde merg eu. Incep sa cred ca m-am transformat intr-un personaj din familia Adams din punct de vedere electoral. Am un nor deasupra si se sperie toti raspandacii de mine.
Asa ca , tot ce am sperat, case, palate, frigidere, brad de Craciun, pitici de gradina, porci cu mar in gura sunt doar simple iluzii. Nici campania nu ma vrea. Ma simt marginalizat
written by Buhaiul
\\ tags: campanie, ghiftuiala, iluzii, marginalizare, pomana, porc
Au comentat la Buhai